luni, 29 decembrie 2014

Ce m-a invatat 2014

Se duce și 2014. A fost un an greu, dar plin de învățăminte. Cred că a fost un an cam înțelept. Probabil m-a văzut încă destul de necoaptă și și-a propus să-mi devină învățător, cu  probe grele pe care mi le-a dat. Și îi mulțumesc pentru asta. Așadar, ce am aflat anul acesta pe pielea mea sunt cele de mai jos.

1. Bătrânețea nu este o boală. Este o parte din viață, diferită de celelalte, așa cum fiecare parte are unicitatea ei. Dar asta nu înseamnă că poate fi mai puțin complexă decât celelalte. Sau că în ultima parte  a vieții poți face mai puține decât până atunci. Vestea bună este că stă în puterea ta să îți pregătești spiritul și trupul pentru ca la finalul vieții să fii tot tânăr și autonom.

2. Dorul nu trece cu timpul. El poate fi vitalizat de tot ce vezi în jurul tău, experimentezi în fiecare zi. Oamenii dragi rămân cu tine oriunde te afli, pentru că emoțiile pe care le-ai trăit cu ei, amintirile lor sunt puternic crestate pe scoarța creierului tău.

3. Viața îți poate aduce în cale oameni sau experiențe cu care nu ești compatibil, cu care nu
împărtășești aceleași valori. Și dacă nu te poți elibera de toate acestea sau dacă începi să uiți care este adevărul din tine, bine este să îți aduci aminte de ce spun budiștii: “Every day, have a little bird on your shoulder that asks, 'Is today the day? Am I ready? Am I doing all I need to do? Am I being the person I want to be? Is today the day I die?”  (am aflat asta din cartea Tuesdays with Morrie, a lui Mitch Albom). Și dacă uiți să te gândești la întrebările acestea, poți chiar să îți tatuezi o pasăre pe umăr.


4. Moartea nu este ceva de speriat. Face parte din viață. Maya Angelou angajase pentru mama ei care era pe moarte mai multe asistente care să stea la patul ei cu rândul și pur și simplu să o țină de mână, ca atunci când va pleca din viața aceasta să aibă un contact uman cu cineva. Când ești alături de un om care moare trebuie să fii cu el cât mai mult fizic, să încerci să îi alini cât mai mult durerea și să îl ajuți să spună ultima rugăciune. Și să îi mulțumești că a fost în viața ta și pentru că te-a ales cumva să îi fii alături în această ultimă experiență, atât de dureroasă, dar profund spirituală.

5. Viața este atât de săracă fără cărți. Uitasem asta de ani de zile, spre rușinea mea. Anul acesta mi-am făcut viața mai bogată pentru că am reînceput să citesc constant cărți. Am descoperit deja atâtea lumi, în alții, în mine. Și mi-am făcut deja lista de cărți de citit pentru anul viitor.

6. Scrisul este terapeutic. 2014 mi-a adus, chiar de ziua mea, blogul meu personal. Scrisul mă ajută să-mi fac ordine în gânduri, să-mi caut printre ele, să-mi amintesc experiențe, oameni, emoții pe care credeam că le-am uitat, să aflu lucruri noi, să nu îmi uit limba românească și să îmi exprim emoții pe care alfel nu le-aș fi exprimat și mi-ar fi măcinat interiorul mai devreme sau mai târziu. Cred că mă ajută să fac și mai greu Alzheimer la bătrânețe. Și datorită scrisului citesc și mai mult.

7. Să nu spui niciodată niciodată. Să nu spui niciodată că nu vei putea face ceva, chiar dacă or fi și studii care să îți susțină credința asta. Eu anul acesta am învățat să înot de exemplu, deși am 37 de ani. Mi-a fost tot timpul frică de apă, de mine în apă și mi-am considerat întotdeauna corpul incapabil de performanța aceasta. În 2014 însă, am putut să îmi relaxez mai mult corpul în apă și, inspirată și de copiii mei care au învățat singuri să înoate, am început și eu să plutesc. Ce senzații.

8. Am avut o mulțime de nevoi anul acesta și exact în momentele cele mai în nevoie, am primit ajutor, de multe ori și fără să îl cer, de parcă oamenii au aflat telepatic asta.  Așa că am mai învățat niște lecții despre generozitate. Și așa cum ne spunea un trainer la un curs de fundraising pe care l-am făcut la finalul anului, chiar trăim într-un univers generos, prin care toate nevoile, și uneori și dorințele, ne pot fi satisfăcute. Nu există stil de viață care să-ți aducă mai multe împliniri decât cel al generozității.

9. Anul trecut am luat-o de la capăt alături de familie, în altă țară, cu puținele lucruri îngrămădite în patru valize, lăsând în urmă agoniseala unei jumătăți de viață. După un an și trei luni, apartamentul în care stăm a devenit neîncăpător. Am primit și am cumpărat obiecte pe care mai nou nu avem unde să le mai punem. Asta mă învață că viața se umple repede de lucruri și că nu după ele trebuie să plângem.

10. Dacă  nu te regăsești în principiile religiei în care ai fost născut, botezat sau crescut, mai caută. Poți găsi comunitatea spirituală în care să te regăsești. O asistentă care a lucrat 30 de ani în domeniul serviciilor hospice, a făcut o statistică cu cele mari regrete ale oamenilor pe patul de moarte. Și pe primul loc este faptul că nu au fost mai sinceri cu ei înșiși.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu