vineri, 7 noiembrie 2014

Esti energia vorbareata a vietii mele


 
Când te-am văzut pentru prima dată, m-am întrebat ce culoare au ochii aceia imenși ca de căprioară. Adică cum se numesc  ochii care sunt și verzi și castanii și aurii în același timp și parcă separat în funcție de cum se odihnește lumina pe ei. Și de ce combinația asta pare
magică, că nu te mai saturi privindu-i.

Te visasem, pui mic, de câteva luni de când eu și tatăl tău te sădisem ca o sămânță de om din priviri, fără multe vorbe, amintindu-ne că de când ne-am cunoscut ne gândeam să adoptăm un copil. Atunci te-ai instalat în inimile noastre și ai crescut acolo așa cum crescusei în burtica mamei care te-a născut pe această lume.

M-am gândit mereu cum au fost ochii aceia până te-am cunoscut, cum și-au combinat ei culorile și ce lumini au avut în fiecare zi. Le-am intuit din sutele de poze pe care ți le-au făcut oamenii din familia care te-a crescut frumos cu iubire. Și am știut, cunoscându-i pe ei, că te-ai născut sub o stea norocoasă. Și că  aceeași stea ni te-a adus în cale. Când am aflat în ce zi ești născută, a doua după ziua fratelui tău, mi-am dat seama că tu și doar tu ești sora lui.

Când ne-am cunoscut prima dată eram atât de speriată, așa cum sunt mămicile când
așteaptă încă un copil sau după ce au deja un copil special care are nevoie de mai mult sprijin decât alții, încât tot ce am făcut a fost să scot un test de dezvoltare a copilui din geantă și să te evaluez. Tu ai încercat cu zâmbete și giumbușlucuri să îmi iei creionul din mână sau să scrii pe foi și după ce ai văzut că nu reușești așa, ai ales altă tactică: m-ai pupat pe gură. Noroc cu pupicul acela și noroc că tati, la fel de relaxat ca tine, a început să intre în joaca ta. Eu am avut doar puterea să vă fac poza asta cu mobilul.

Se spune despre copiii adoptați că împrumută trăsăturile părinților lor. Despre tine, cine ne cunoaște pentru prima dată, nici nu ar zice că nu ne tragem din același neam. Mulți zic că semeni cu tati, eu zic că semeni cu Tomi, alții spun că ai personalitatea mea. Eu văd cum
treptat semeni cu mine. Singura aluniță care ți-a apărut e în același loc unde e cea mai evidentă aluniță a mea, deasupra gurii, în colțul stâng. Ești ochelaristă de ceva vreme și deși la început am plâns amintindu-mi de complexele mele din școală, apoi am râs gândindu-mă la coincidența prin care semeni și așa cu mine (dar și cu buni și mătușa și tata), spre deosebire de Tomi care are ochi de vultur. Acum cine are cei mai cool ochelari, cum îți spun aici americanii? Lăudată fie buni că ți i-a ales din Piața Unirii. Îți place muzica lăutărească și mai nou Queen și Pink Floyd și le fredonezi în mașină cu nesațul adolescenței mele: We will, we will rock you! We don’t need no e-du-ca-tion!

Dar cel mai mult semeni cu tine, unica și inegalabila energie vorbăreață care ne-a intrat în casă, s-a lipit puternic de noi și ne-a intrat definitiv pe sub piele. Ești cel mai vorbăreț și mai
înțelept la vorbă copil pe care l-am întâlnit vreodată. Și ai atâta magie pe gură, cum spui tu, că admiratorii m-au rugat să-ți fac blog. Ai devenit atât de celebră, că am fost oprită pe stradă cu întrebarea: Sunteți mama Belei, nu-i așa? Pentru viitorii tăi admiratori pun aici adresa blog-ului - http://lavitaebellacubela.blogspot.com/  Ești cea mai bună soră pe care Tomi ar fi putut-o avea. Nu te-a îngrijorat niciodată că Tomi este diferit. Spui că te face fericită, că tu îl faci fericit, că te ia de mână și alergați ca niște fluturași și te gândești serios să te căsătorești cu el când vei fi mare (Atunci cu cine, mami? Eu pe Tomi îl iubesc.”) Ești atât de prezentă la tot ce este în jur, ce fac oamenii, animalele, plantele, mustești de emoții și trăiri cum nu am văzut la nimeni până acum.  Ai un curaj de om bun la suflet care la început mă speria de-a dreptul. Curajul ăsta te face să sari în apă adâncă și să înveți să înoți în câteva zile sau să iei toți câinii de pe stradă în brațe și să îi săruți. M-am mai relaxat,
știi. Acum îți spun doar să închizi gura când te linge un cățel. Cu tine am învățat ce este răbdarea sau de fapt cât mai am de învățat ca să spun că o am și am învățat cât de frumos este să ți se spună și să spui Te iubesc și Mi-a fost dor de tine în fiecare zi. Iar tu ai învățat asta atât de ușor de la mătușa ta, poate cea mai bună prietenă a ta. A, și da, înveți foarte repede.

De șase ani ești îndrăgostită de lumea aceasta.  Și lumea știe și și-a propus să te uimească în fiecare zi. Pentru că îi place explozia, emoția, surpriza, imaginația cu care trăiești fiecare clipă. Umpli cu atâta optimism viața noastră, încât atunci când mă gândesc  care ar fi motivația unui om să se trezească dimineața, mă uit la tine și îmi amintesc că merită să te trezești pentru că va exista mereu încă o experiență de comentat, o emoție de trăit, un cățel de mângâiat, o melodie de fredonat, un om de iubit. Și că de fapt la vita e bella. Viața e și mai
frumoasă, iubita mea, de când ești tu în ea. Și îți mulțumesc!

La mulți ani, Bela (Mihaela Gabriela), energia vorbăreață a vieții mele!
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu