joi, 9 octombrie 2014

Violenta domestica nu este doar masculina si fizica


Acum câteva luni am participat aici, în Sacramento, la o întâlnire de planificare pentru un proiect pe tema sănătății mintale al unei organizații locale care are ca beneficiari imigranții și refugiații, o comunitate foarte extinsă în California. Imigranții au un risc mare să dobândească o tulburare a sănătății mintale pentru că toate schimbările - de statut, cultură, limbă etc. - pot afecta negativ mai puternic echilibrul unui om, decât o fac, în mod pozitiv, condițiile mai bune de trai decât cele din țara din care a plecat. Organizația se ocupă în special de imigranții din țările musulmane.  La întâlnire a participat și o doamnă psiholog de origine iraniană, stabilită aici de vreo 20 de ani, care are și o emisiune radio la ceas de seară unde dă sfaturi femeilor arabe abuzate care își iau inima în dinți și, sub protecția anonimatului, cer o mână de ajutor sau de cele mai multe ori vor să vorbească cu cineva. Organizația încearcă totodată să îi convingă pe imigranții arabi că trebuie să își oprească comportamentul de a-și bate copiii pentru că, datorită legilor americane foarte stricte de protecție a copiilor, riscă să îi piardă, să le fie ridicat dreptul de a le mai fi părinți. Unii bărbați musulmani încep să fie violenți pentru prima dată aici, deși sunt educați și provin dintr-o pătură socială bună. Dar aici statutul li se schimbă, sunt șomeri, nu cunosc limba și în majoritatea cazurilor femeile își schimbă deja rolul, se emancipează și chiar își găsesc înainte lor un loc de muncă. Încrederea în sine le scade, orgoliul masculin creat cultural și religios are de suferit și atunci încep să fie agresivi cu soțiile lor. În timpul discuțiilor despre ce se întâmplă cu imigranții aici, dar și în general cu oamenii din țările lor de origine, mergând pe firul logic invers efect – cauză, s-a vorbit mult despre cutuma culturală de a nu merge să cauți ajutor, de a nu recunoște, ca femeie musulmană, că ești bătută, de a nu accepta consiliere. Doamna psiholog merge însă și mai departe și spune că trebuie să fie recunoscut faptul că în realitate cauza principală nu prea poate fi rezolvată în vreun viitor prea apropiat. Pentru că de fapt cei care au nevoie imediat de sprijin, de consiliere sunt de fapt bărbații, iar aceștia, din cauza barierelor culturale, nu  merg niciodată la psiholog și nici nu ar recunoaște că au o problemă.

La final, doamna psiholog m-a condus cu mașina. Am vorbit despre ce ne-a adus pe fiecare în țara aceasta, despre trăirile pe care le-am avut sau le avem în procesul de adaptare. Și la un moment dat am întrebat-o dacă este adevărat ce am citit cu o zi înainte în ziarul local, că în 1 din 3 familii din California există experiențe de violență domestică. Sigur că sunt cifre reale”, îmi spune. Păi, cum?” exclam.” Aici toată lumea este drăguță cu toată lumea. Nu am văzut niciun părinte să ridice tonul la copilul lui.”  „În public da, dar nu știi ce se întâmplă între pereții casei lor. Plus că violența domestică poate căpăta multe forme. Este un abuz emoțional, de exemplu, și atunci când o soție îi spune soțului șomer că este un ratat și că nu poate să își ajute familia”.

***

Vara aceasta în România, sora mea, Oana Sandu și colega ei Ana Maria Ciobanu de la Decât o Revistă au colindat țara și au vorbit cu oamenii care au avut tăria de a-și răscoli poate în cele mai dureroase amintiri – cele de victime ale violenței domestice. Și din toate aceste traiectorii emoționale a ieșit “Toată lumea din familia noastră” - http://violenta.decatorevista.ro/ Cred că cel mai mult mi-a plăcut la acest proiect faptul că s-a vorbit la fel de sincer și de cazurile, mai puține e drept, de abuz emoțional și verbal (citește povestea Ioanei) sau de violență a mamei (citește povestea Annei).

Cred că se vorbește foarte mult doar despre violența soțului român sau de violența ca bătaie pentru că da, statistic acestea sunt cele mai întâlnite cazuri și cele care lasă urmele cele mai vizibile, la propriu și la figurat. Dar ce se întâmplă cu cele care nu lasă urme atât de vizibil fizic, dar care rănesc la fel de mult ca timp și intensitate? Ele nu apar în statistici, dar asta nu înseamnă că nu există. Știm cu toții cred, nu spun cât de aproape de familia noastră, copii sau bunici abuzați emoțional, știm soți “castrați” la figurat de soții  sau pur și simplu cazuri de cupluri care și-au transformat relația de iubire într-una de ură adevărată, în care ca într-un cerc vicios, unul începe abuzul emoționat , cascada de injurii sau chiar și violența fizică și apoi celălalt nu vrea să fie mai prejos și răspunde la fel de dureros. Și ce e și mai dureros este că  primii martori sunt copiii lor care, deși nu sunt ținta directă, sunt afectați la fel de puternic. Sau poate chiar mai mult. Violența verbală, fizică, emoțională se învață, de cele mai multe ori acasă. Și astfel cercul continuă să se reunească.

Acum câțiva ani mi-am luat inima în dinți și mi-am vizitat tatăl cu care nu mai vorbisem de peste 10 ani, deși mulți, mai ales mama și sora, nu au înțeles de ce fac eu primul pas. După un divorț urât, în care eu și sora ținusem partea mamei, iar eu, adolescentă fiind, chiar am avut curajul să țip pentru prima dată la el, legăturile s-au rupt total, el a încetat să ne mai caute, să ne mai vorbească. Am crezut că am trecut cu bine de experiența aceasta și că nu îmi pasă de ce a fost, ca și cum nu ar fi existat.  Oana, însă, copil fiind în tot procesul despărțirii ce a semănat cu o vijelie urâtă, a interiorizat altfel experiența asta și avea să se vindece tot printr-o întâlnire cu tata și doar după ce a scris povestea lor: http://www.decatorevista.ro/dupa-15-ani/ M-a durut atunci textul cu toate trăirile expuse acolo atât de adevărat și deschis. Poate și pentru că eu îl iertasem deja. Îl iertasem în momentul în care m-am hotărât să  merg cu Tomi în brațe să îi bat la ușă ca să își vadă nepotul. Îl iertasem când m-am căsătorit și mi-am  dat seama cât de grea poate să fie câteodată conviețuirea cu altcineva. Sau că nu e adevărat ce îmi spuneau femeile din familia mea: că „toți bărbații sunt la fel. Am putut ierta când am devenit mamă și aveam din ce în ce mai puțin timp și energie să mă mai gândesc la ce fac cu viața de cuplu. Și că în general it takes two to tango”, că divorțul nu are doar exclusiv vinovat unul dintre soți. Și mi-am amintit că în timpul divorțului, atunci când l-am certat și a renunțat pentru o clipă să mai fie șocat și ofensiv, m-a întrebat sincer: Dar la mine cine se gândește, tată? Pe mine cine mă întreabă cum mă simt?

Violența domestică este în general masculină și fizică. Dar poate fi și verbală, emoțională. Și poate fi și o caracteristică a mamelor, a soțiilor, a bunicilor și chiar și a copiilor către părinții lor. Adică toată lumea din familia noastră. Și sunt atât de ascunse experiențele acestea, atât de puțin vorbim de ele. Inclusiv în familia noastră. Pentru că dacă ne-am asculta și am înțelege și nevoile și dezechilibrele emoționale sau chiar chimice din celălalt, atunci chiar am putea găsi soluții care să nu doară. Pentru că toată lumea din familia noastră chiar merită asta.

 
Ilustrație: Decât o Revistă - http://violenta.decatorevista.ro/

Un comentariu:

  1. Watch makers took the magnifier lens and placed it upside replica watches uk down on the bottom of the crystal, as opposed to on the top. By reversing the lens, to magnify in this new direction, the same effect is replica watches uk achieved without the bump on top of the crystal. You can see this feature on some of the more expensive watches. A few notable ones are the Zenith Defy series, the Louis Vuitton Tambour line, and the Chopard Mille Miglia line of replica watches models. This upside down magnifier lens feature is not limited to these models, and should be found on a number of newer watches. As time goes on, these new types of lenses are sure to appear on less expensive models. To achieve this upside down lens effect, there must be replica watches uk enough clearance between the face of the watch, and the crystal. With the trend in watches being larger in size, this is often not an issue, and the upside down lens is actually a bit smaller than would be needed on top of replica watches uk the crystal.

    RăspundețiȘtergere