luni, 7 aprilie 2014

Carlionti veseli la apus


Mi-e dor de fotografie. Mi-e dor să fac eu desenele mele de lumină așa tihnit, căutând cele mai bune umbre și unghiuri, mergând cu fața, dar și cu spatele prin locuri inspirate, uneori chiar lăsându-mi libertatea să mă pot pierde pe străzi sau poteci. Și nu am mai avut timp pentru ea, fotografia mea, cam de când sunt mamă.

Dar în loc de umbre tihnite prinse pe la un colț de stradă cretană sau o privire înțeleaptă de bătrân odihnit pe o prispă din te miri ce țară sau pur și simplu instantanee vesele din sutele de imagini prinse la nunta vreunui cuplu prieten unde eram mereu pe fază, acum am mii de clipe de viață cu zâmbete și cârlionți de Tomi și Bela, captate pe repede înainte, de cele mai multe ori cu o mână pe aparat și una pe mânerul de la vreo oală sau cu un ochi la ei și unul la cât de adâncă ar putea fi apa în care se bălăcesc sau la cât de ascuțiți ar putea fi colții câinelui cu care se joacă.

Mi-e dor de fotografia tihnită. Dar peisajele și localnicii din locurile frumoase pe care încă nu le-am văzut sau pe care le-aș mai vedea doar ca turist cu aparat foto, rămân aceleași în așteptarea-mi. Iar soarele va tot răsări și apune. Dar zâmbetele și cârlionții de Bela și Tomi au în fiecare clipă altă vârstă și alt farmec.



PS: Țin să îi mulțumesc aparatului meu Panasonic care îmi este alături de peste 9 ani și care a prins mai mult fotografia pe repede înainte. Și îi sunt și mai recunoscătoare pentru că, deși am crezut că a decedat anul trecut, într-o vacanță tihnită în Cuba când a luat mai multe guri de suc de trestie de zahăr proaspăt zdrobită  (un accident la coada lungă de turiști grăbiți de la intrarea într-o peșteră), deci deși a pătimit amarnic tocmai într-o misiune relaxată ca turist, a reînviat misterios ca să-și continue, cu datorie, misiunea domestică. Și mulțumesc tuturor mobilelor mele, decedate sau în viață, care, deși departe de a fi “smart”, s-au autodepășit de fiecare dată când a fost nevoie să prind vreo clipă ce a meritat a fi desenată cu lumină. Ca apusul acesta cârlionțat și vesel. Sau cârlionții aceștia veseli la apus.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu